Sunt in Bucuresti din 2006. Imi aduc aminte ca era o toamna calaie si eu eram confuza, pentru ca eram la o noua facultate, cu alti oameni si alti profesori, cu metrou si tramvaie si multa-multa graba.
Venita din Moldova, unde frigul este rege, in prima faza n-am fost suficient de atenta la caldura emanata de betoanele capitalei. Asa a trecut o iarna, pana a dat primavara si pana cand mi-am dat seama ca e ziua mai lunga si un picut mai calda.
Si apoi, undeva prin luna lui mai a lui 2007, imi aduc aminte ca am fost prima data in Club A. A fost o dupa amiaza calda, eu plecasem, ca niciodata, doar in tricou de-acasa. Am fost pentru prima data pe Motoare si m-am simtit atat de hippie, si dupa ce s-a lasat seara, am fost in Club A si imi amintesc ca am dansat toata noaptea pe muzica pe care o ascultam cand eram mica si stiu si acum ca ma gandeam ca parca sunt acasa.
Si apoi, imi amintesc ca ne-am intors cu totii pe jos din Club A pana in Regie, si noaptea aia calda de mai ma invaluia cu totul si stiu ca ma gandeam ca daca as fi fost in Bacau, mi-ar fi trebuit o geaca groasa mai mult ca sigur, caci nici macar vara nu ma avantam doar in tricou pe-afara.
Mi-am adus aminte de noaptea aia calda din 2007, caci azi e cald si sunt am niste balerini, iar afara este soare si cald si bine.
Si eu tot din 2006…din pacate.
Hai ca nu e chiar asa de rau. :)
E ok in primii ani, cand o poti lua razna pe barba ta. Mai nasol e dupa, cand incep sa-ti incolteasca niste ganduri de „om mare” si incepi sa te intrebi cat o sa mai rezisti „aici”.
Hai ca nu ma asteptam la asemenea pesimisme. :)
Cand incepi sa te intrebi cat mai rezisti „aici”, inseamna ca tre’ sa schimbi ceva. Omul, jobul, locul, tu.
Exact. Fix in punctul ala sunt :)
Pai actioneaza! :) Ce mai astepti? :)