Acum niste ani m-am imbolnavit. Destul de rau, as zice eu, in asemenea hal incat am ratat sesiunea de iarna integral si am ramas blocata vreo 3 luni in urbea natala, pe pastile si somn.
Luam antibiotice si sincer, nu-mi aduc aminte mare lucru de atunci, stiu doar ca dormeam vreo 20 de ore pe zi, cica luam antibiotice si ziceam prostii in somn (n-am dovezi clare, stiu doar din auzite) si mancam o tona de mancare o data.
Si imi aduc aminte de muzica de atunci.
Ca de obicei, la mine muzica e pentru de toate. Pentru somn. Pentru mancat. Pentru mers. Pentru citit. Pentru placere.
Si, culmea, desi am suferit atunci, inca-mi amintesc cu placere de muzica aia.
L-am descoperit pe Calvin Harris.
A venit si Robyn cu mine.
Feist, of course.
Goldfrapp.
Daniel Powter, cu sapca lui urata.
Frumoasa Leona Lewis.
Muse forever!
This weird thing.
Gwen Stefani.
Sugababes, when they were awesome.
Se intampla o multime de lucruri. Pe multe din ele nu le observ pe moment, insa mi se intampla des sa imi amintesc de ele cand aud o anumita piesa. Robyn – pe repeat for now.