Discutam zilele astea cu o colega despre interviuri si alte chestii de genul, pentru ca am descoperit ca amandoua avem prietene in cautare de joburi si asta ne-a facut sa ne amintim prin ce chinuri am trecut noi ca sa ajungem unde suntem.
Eu, personal, m-am luptat cu internetul si site-urile care posteaza anunturi pentru joburi si recunosc ca m-am chinuit un pic. Actualul job l-am gasit la un targ de joburi, prin 2011, si tocmai ce-mi revizuisem CV-ul, pentru ca n-aveam pic de experienta in domeniu.
L-am luat la puricat, l-am refacut in format de CV european, pentru ca in industria noastra conteaza foarte mult felul in care te prezinti, am adaugat acolo materii mai importante pe care le-am studiat in facultate si proiecte la care am lucrat, am printat CV-ul final in vreo 20 de exemplare si m-am dus la targul de joburi. Operatiunea a fost un succes pentru mine, astfel ca ulterior am primit un telefon de la firma la care lucrez, am fost chemata la primul interviu, mai apoi la al doilea, and the rest is history.
Printre colegii mei e raspandita teama asta de targurile de joburi, plus ca n-am vazut aproape la nimeni CV-ul in format european sau detalii despre materiile studiate in facultate, in lipsa experientei evidente, asa ca ii inteleg ca uneori le este greu sa porneasca de undeva.
Eu stiu ca-i greu, si mie mi-a fost la inceput, asa ca cel mai bun punct de plecare il reprezinta the Google master cu: „locuri de munca Bucuresti 2013„, „salarii *insert industry/nume companie here* Bucuresti 2013” si „pareri „insert nume companie here* 2013”.
