Femeile au nevoie de un barbat care sa le plateasca internetul pe care citesc o revista care le spune cum sa se imbrace pentru barbatul care le cumpara hainele.
In loc sa invete sa aiba o parere si sa si-o asume, in loc sa invete sa greseasca, in loc sa acorde incredere si timp in alte preocupari (deosebite de preocuparile cu penis), femeile se scalda in mirajul „cele mai celebre genti din lume” si „cum sa te machiezi sa pari mai tanara cu 10 ani”.
Sunt prea multe artificii acceptate, atat de ele, cat si de barbati, in viata femeilor. Prefera sa asculte ori de reviste nefolositoare, ori de misogini declarati, in speranta ca cineva le va lua de nevasta si (scopul suprem) le va intretine.
Putinele femei care-si incearca sansele la o cariera sunt percepute drept agresive si uneori drept fete batrane, fara sanse la fericire personala. Probabil barbatii nu le vor, cand stiu ca e cardul de gaste aproape si usor de dominat. Putinele femei care n-au nevoie sa stie cum se machiaza o geisha si ce geanta poarta Victoria Beckham sunt neinteresante la prima vedere. Nu se arunca pe tine, nu epateaza si nici n-au rasul ala penibil de femeie ieftina.
Suratele lor, in schimb, rasfoiesc pagini dupa pagini, in cautarea secretului pe care femeile il stiau acum 100 de ani: cum sa gasesti un barbat si cum sa-l pastrezi. Specimene esuate, reziduuri ale luptei pentru feminism, femeile astea sunt dezorientate si transplantate cu forta intr-un taram unde nu-si au locul.
Bunicile lor au invatat barbatii sa calce si sa gateasca. Mamele lor i-au invatat revolutia sexuala. Fiicele de acum sunt dezorientate, pentru ca nu stiu sa gateasca (mamele le-au invatat ca merita bucatareasa) si stiu doar sa faca sex (mamele le-au invatat ca doar asa se pastreaza un barbat).
Armele lor, alaturi de echilibru, moderatie, pragmatism, spirit critic, au disparut undeva prin anii 70-80. Au ramas trupuri goale, si-si cauta umplutura cu zel, dar fara tinta. Asa ca tati plateste internetul, in speranta ca fotbalistul cu care iese fie-sa o va lua de nevasta.
