Recunosc, am un articol in draft din perioada in care Ponta era sef peste noi, cu toate incercarile lui de a scapa de o condamnare normala si morala, dar nu l-am publicat atunci, pentru ca mi-era frica. Recunosc, mi-era frica, ma gandeam ca se intoarce comunismul peste noi si e periculos sa spui ce gandesti cu voce tare.
Au trecut niste ani, si din inima PSD-ului a iesit la iveala Dragnea si al sau sobor de preoti cantatori la inmormantarea democratiei Romaniei. Poate e exagerat ce spun eu acum, dar de cand cu OUG 13/2017 traiesc intr-o stare periculoasa care ma indeamna, pe de o parte, sa fug din tara, iar pe de alta sa stau aici, sa intru in politica, sa fiu si mai interesata de ceea ce se intampla.
Stiu ca poate unii dintre noi/voi sunt total nepasatori, sau poate dezamagiti de ceea ce se intampla pe scena politica din Romania. Unora poate li se pare degeaba efortul unora de a ingheta in piata, seara de seara, pe principiul ca oricum toti sunt hoti si n-avem cum sa-i schimbam.
Si eu am trecut prin dezamagirea asta. Si totusi, m-am dus acolo atat timp cat sanatatea mi-a permis-o. Chiar si in zilele in care ma simteam de parca m-as fi dus fara directie, stiam in sinea mea doar ca trebuie sa fiu acolo, sa nu ii las sa aiba cumva impresia ca isi pot bate joc de mine si de noi.
Imi pare rau ca nu avem o directie, un plan, o lista de cereri. Ar trebui organizare dincolo de flashmoburile inutile din piata. Ar trebui sa stim concret ce vrem, iar asta cu „vai, sa nu mai fie penali in politica”, desi admirabila si etica, este o cerere fara substanta, deoarece majoritatea celor din politica sunt cu probleme de natura penala. Trebuie sa avem in vedere un plan pe termen lung, sa analizam ce cereri pot fi solicitate si indeplinite de urgenta, sa construim un program la care sa ne obligam parlamentarii (pentru ca sunt alesii nostri, dar si angajatii nostri) sa il respecte, iar apoi sa avem in vedere sa fie respectate aceste cereri pas cu pas.
Dar in acelasi timp, schimbarea trebuie sa vina din noi. Totul incepe cu responsabilizarea individului, pentru a putea sa-i ceara socoteala reprezentantului sau. Nu tu aruncat hartii pe jos, nu tu frecat menta la munca, nu tu rautati gratuite – chestii marunte, dar foarte usor de atins si indeplinit.
Stiu ca o chestie banala de spus, multa lume s-a saturat de cantecul asta cu „schimbarea din interior”, dar pentru a avea mai multa substanta trebuie ca noi sa ducem o viata model, pentru a intelege lucrurile pe termen lung, iar mai apoi asta sa ne faca sa facem alegeri mai bune, sa ne responsabilizam reprezentantii si sa ii tragem la raspundere. Si, mai concret de atat, sa-si anuleze OUG-urile toate, sa-si dea demisia Guvernul care ne-a scos in strada, sa numeasca numai persoane curate, iar PSD sa guverneze conform alegerilor de pe 11 decembrie, dar fara pata? Se poate asta? Tind sa cred ca nu, dar mai am o farama de speranta. Una mica de tot…
