De zece ani imi umbla picioarele prin Bucuresti. Zece ani, in care multe lucruri au fost mai mult grele decat usoare, iar zilele au fost pline de emotii, ganduri, frustrari si vise.
Poate am avut momente in care am vrut sa fug, iar momentele astea par sa vina din in ce mai des. Dar in acelasi timp, e suficient sa ma gandesc la ce am fost si unde am ajuns, si pur si simplu goana isi schimba scopul. Parca visez mai mult si am mai multe planuri, serioase sau nu, si inca nu am timp sa le ating pe toate.
Si totusi, gandul ala ca intr-o zi voi fi doar liniste ma bantuie mai des ca oricand. In curand, voi fi o linie dreapta, o amintire in viata cuiva, si nu ma intristeaza absolut deloc gandul asta.
Just know it was you all along who had a hold of my heart
But the demon in me was the best of friends from the start
