Complimentele femeilor

In adolescenta eram o tipa foarte greu de remarcat, atat de greu incat erau momente in care faceam cunostinta cu oamenii de 2-3 ori pana sa ma tina minte. Era aproape penibil felul in care sopteam „am mai facut cunostinta”, fara sa ma auda nimeni.

Eram o tipa normala. Am avut perioade numai de fuste si tocuri, alternate rapid numai de blugi si adidasi sau, si mai rau, baggy pants si adidasi. Aveam o serie intreaga de fuste sport, cu o mie de buzunare si fermoare. Aveam numai tricouri simple, negre, verzi si gri, si cand trebuia sa merg la vreo sindrofie mai de fita, era mai tragedie…

Pe vremea aia nu starneam interesul nimanui, singurele momente in care eram bagata in seama cat de cat au fost cele de dupa ce am inceput sa ma machiez. Acum, sa fim seriosi. Dadeam cu rimel pe gene si cam atat, dar ma scotea din anonimat intr-un mare fel. Apoi cand am inceput sa folosesc si un pic de fard de pleoape, deja tipele imi spuneau zilnic cat de bine imi sta. Baietii mai putin…

Dupa ce-am ajuns la facultate, complimentele din partea femeilor au inceput sa curga. Si nu glumesc.

Ma dadeam cu oja rosie – Wow, ce unghii lungi/frumoase ai! (bine, eu fiind o semi-cocheta de mica, am inceput sa imi las unghiile lungi de pe la 12-13 ani)
Ma vopseam/tundeam (si pentru ca ma vopseam/tundeam mereu altfel) – Wow, ce fain te-ai vopsit/tuns! Unde ai fost? Vreau si eu!
Imi cumparam orice (neavand foarte multi bani, orasul fiind mic, nu aveam prea multe optiuni, iar ca sa gasesc ceva sa-mi placa aveam de cautat) – Ce bine-ti sta! De unde l-ai luat? Cat ai dat? (urasc intrebarile astea)

Gentile mele erau admirate la fostul job. Era foarte cald acolo si-mi placea sa fiu mereu alta, aveam rabdare sa transvazez toate rahaturile dintr-un loc in altul.

Pantofii mei erau big hit la fostul job (bine, si la actualul, dar aici lumea e mai serioasa, deci fara discutii despre pantofi).

Esarfele mele au provocat scandaluri. Am una rosie despre care mi-am auzit ca seamana cu o fata de masa, cu o cuvertura, cu o tapiterie de recamier, si tot asa…

Azi se pare ca femeilor le plac ochelarii mei. Eu, care port ochelari de prin 2008, se pare ca n-am avut impact asupra populatiei. Azi, cand mi-am luat pantofii de elf, toata lumea se uita la  ochelarii mei, care sunt „superbi”. What the hell is wrong with this world?!