Cand, doamne iarta-ma, au devenit femeile anti-fun?!Adica na, nu ca eu as fi distractia in persoana si nici spontaneitatea intruchipata – numai gandul la bungee jumping ma lasa cu fiori si imaginea unui pipi care se prelinge suav pe gatul meu, in timp ce stau atarnata cu capul in jos de la 56459 mii de metri.
Ce vreau eu sa stiu e cand exact, in ce moment anume, se produce declicul in care ne pute TOT.
Care anume sunt conditiile pentru ziua aia in care toata lumea e naspa, si nu ne place de nimeni, si toti au fete de prosti, si este mai mult decat evident ca sunt niste prosti notorii, altfel n-ar umbla cu fetele alea, nu?!
Ce se intampla in viata noastra, de nimic nu ne convine?
Si nu, PMS-ul nu este un raspuns viabil – ala e doar scuza clasica, pe care o arboram ca pe bucata aia de carpa alba (in antiteza cu aia rosie dintre cracii nostri), ca sa putem fi rele in continuare.
Vreau sa fug de momentul ala, nu vreau sa fiu acra si naspa.
Vreau sa pot sa rad de tampenii si vreau sa nu ma incrunt la orice zambet, miros, cretinatate spusa de altii.
Vreau sa fiu eu in continuare, atata tot.
Pic.
