Despre directie si fericire

Directiile sunt greu de gasit in ultima vreme. Nu stiu daca e din cauza ploii sau din cauza mea (banuiesc ca e al doilea motiv, dar inca nu vreau sa ma invinovatesc full time), asa ca o sa rezonez cu ploaia si atat.

Unele lucruri se intampla cu motiv, altele fara, iar eu acum simt doar nevoia sa vorbesc in dodii, pentru ca e mai simplu decat orice.

Ma bucur de soarele ipotetic din sufletul meu si ma prefac uneori ca zambesc cu bucurie, iar pantofii noi si gentile noi si rochiile noi sunt motive in plus de fericire.

Da, stiu ca totul e spoiala ieftina. Filmele nu mai sunt stralucitoare, si muzica e din ce in ce mai inceata. Sper ca anul asta, candva, ma voi linisti. In fiecare zi ma bucur ca sunt tot mai aproape de liniste si de tacere, de un stil de a respira mai liber, iar asta ma uimeste si ma bucura in acelasi timp.

In vreo 2 saptamani voi fi implinit 28 de ani si jumatate, si planuiesc sa dau un party. Planuiesc. Anul trecut am avut petrecere de ziua mea, si a fost chiar frumoasa, dar anul asta, din varii motive, ziua mea s-a petrecut innegurata. Si cum visul meu era sa imi serbez ziua de nastere vara, cred ca voi face si pasul asta intru independenta, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu buletinul, calendarul, horoscopul si omul ma retin de la fericire, ci chiar eu insami imi pun bete in roate.

Poate ne vedem peste doua saptamani, la o petrecere fara lacrimi.

Lasă un răspuns