Don’t smiley me when you email me.
Zic si eu. Mai pun si eu cate-o fatuca zambitoare, un zambilici pe ici, pe colo.
Recunosc ca nu deschid mailul atat de des pe cat as dori. Mai ales ca ieri am avut o zi agitata, am uitat de mail, l-am folosit doar pe cel de la birou.
Azi, cand l-am citit, surprisus maximus in ograda proprie. Mail. Cu sugestii si recomandari, de oridin fizic, se-ntelege. Poate l-as fi luat in considerare, if not for a little detail. Smiley. La final, inainte de semnatura.
Eu ma smiley-uiesc cu oamenii pe care-i stiu, oameni la care comentez, chestii din astea presupus familiare in online. Dar cand primesc mail, nu astept sa dau de „:)” sau „:D” la final, pe o linie separata inaintea semnaturii. Numa’ zic.
Depinde de moment, depinde de om, depinde de relatia pe care o ai cu persoana careia ii trimiti mailul….
Am si zis asta. „Eu ma smiley-uiesc cu oamenii pe care-i stiu, oameni la care comentez, chestii din astea presupus familiare in online.”