Stiu ca nu-s prima care s-a imbolnavit si pe care o doare, numai ca eu, in naivitatea mea, inca mai credeam in sistemul nostru sanitar. Partea proasta e ca am (re)inceput sa fac sport ca sa dau burta jos si partea proasta e ca, desi am executat si incalzire, si stretching dupa, le-am executat absolutamente de nada.
Asadar si prin urmare, m-am trezit ca oops! ma doare.
Plecat de la birou, ca nu puteam sta pe scaun, nu puteam respira, nu puteam nimic. M-am gandit ca niste pastile si crema si somnic face bine la pitic. Teapa, ca piticul s-a trezit si cu mana indurerata.
In fine, sectia Urgente de la Spitalul Municipal parea solutia pentru durerea mea adanca, asa ca m-am imbracat greu de tot si am pornit intr-acolo.
Dupa vreo 3-4 ore de stat pe-acolo, luat de sange, radiografii si tensiuni masurate, am aflat ca n-am nimic si ca trece cu algocalmin.
Ce sa zic, inca n-a trecut, da’ macar nu ma mai doare cand respir. De fapt, pot sa respir, which is wow!
Try swimming instead of bench (desk?) pressing :P
Nu stiu sa inot si deja am invatat ceva nou anul asta, gata! :P La anul poate. :))
Pai e mai putin ”gay” decat mersul pe bicicleta in Bucuresti :))
Cum adica mersul pe bicicleta e „gay”? I have a problem with that. Cum e o actiune „gay”? Si cine a zis ca merg pe bici in Bucuresti?