Ananasul nu stie tot

Ananasul nu stie tot. Ananasul credea ca e normal sa ai pe cineva, si sa-l tii acolo langa tine, un mic secret numai al lor. Azi, Ananasul a aflat ca nu e bine. A aflat ca e rau ca „n-a simtit”. Ca n-a scris. Si ca n-a impartit cu lumea.
Ananasului ii e frica, uneori, sa imparta cu lumea. Lumea e rea si judeca, asta daca nu trece peste tine ca un val si te lasa lat.
Iar EL s-a suparat pe Ananas, pentru ca i se pare ca nu conteaza. Ananasul s-a intristat, caci uneori nu stie cum sa gestioneze si ce sa gestioneze. Ii e suficienta fericirea si nu si-a inchipuit in veci ca te poti supara asa de usor.
Sunt atatea cuvinte in care il regaseste, incat n-a inteles ca e nevoie de indicatii clare. Si n-a stiut ca lipsa lor supara si intristeaza.
Ananasul s-a intristat, dar a considerat ca e mai bine sa vorbeasca de lucruri frumoase.
De zilele in care se trezeste langa EL, si dimineata e calda doar din cauza asta. Cand face cafeaua, pe care o beau impreuna pe canapeaua lor frumoasa. Cand vorbesc dimineata despre toate rahaturile si se joaca impreuna (si Ananasul e mai departe in joc, sac-sac!). Cand pleaca la serviciu si se indeamna „te pup!”, „te pup-pup-pup!”. Cand isi dau mesaje pe drum, si-si spun „sunt la metrou”, „eu n-am plecat inca :(„. Cand ajung la birou si-si rup 2 secunde ca sa se pupe virtual. Cand li se face dor si ora 7 e asa departe. Cand vine seara si merg spre casa, dandu-si mesaje despre toate nimicurile. Cand ajung acasa si se pregatesc de seara. Se uita la seriale impreuna, gatesc impreuna, adorm impreuna. Si a doua zi o iau de la capat…

Sursa poza.