Magia internetului

De prima data cand deschizi internetul, te loveste o avalansa de sentimente care de care mai contradictorii.

Tu ai in mana un iPhone, dar toata lumea are un Android, asa ca esti un mactard si vrei doar sa te dai mare. Dar daca ai Android, atunci esti cel mai geek si fara viata om posibil. Daca te pune pacatul sa-ti iei Windows Phone, rad ambele tabere mai sus-numite de telefonul tau mare si degeaba, care n-are aplicatii, ca deh… Toti specialistii stiu deja ca WinPh e un sistem de operare mort. Iar Blackberry e doar o gluma acum.

Daca porti platforme, esti o c*rva. Daca ai tinte pe haine, esti o trendineza. Daca porti Converse, esti un hipster. Daca nu bei de la Starbucks, e clar ca esti cel mai prost din curtea scolii. Musai trebuie sa fii prezent la #unitisalvam whatever e in program saptamana asta, iar acolo trebuie sa faci misto de romgleza hipsterilor, in timp ce adopti vreo 2-3 maidanezi. La distanta, ca tu nu esti capabil nici sa-ti legi sireturile.

Pe internet ai expunere si toate lucrurile astea marunte care te „constituie” – de la pasta de dinti de dimineata pana la salteaua care te odihneste noaptea – sunt la liber in lume, unde oricine te poate judeca. Si daca nu esti conform cu standardele acceptate, atunci pot sa spun cu mana pe inima ca esti un prost cocalar imputit care n-a descoperit apa calda.

Asa cum tu ai dreptul la o parere, mai mult sau mai putin a ta, asa si altii au dreptul sa si-o bage pe-a lor in gura ta, executand un deep throat admirabil intre 2 taste si vreo 3 i-uri in plus.

Pe internet ai dreptul sa te informezi, dar nu ai dreptul sa nu te conformezi. Ai obligatia morala, la adapostul anonimitatii deghizata in intimitate, de a fi in rand cu restul lumii.

Si da, bai, nu citesc Rotten Tomatoes, ca n-am de ce. Prefer sa citesc plotul unui film sau sa ma uit la el daca-mi place regizorul/actorii/muzica/trailerul. Toti avem dreptul la pareri, nealterate de parerile altora, iar asta nu ne face automat mai prosti.