Incerc sa evit sa treaca anii, dar stiu sigur ca nu incerc suficient de mult. Am trait atata vreme cu tristete in suflet, fara sa stiu ca poate fi mai bine decat bucuria unei felii de paine care sa hraneasca golul din mine, fara sa stiu ca golurile astea sunt hranite, de fapt, cu altceva.
Eu le-am hranit cu disperare, si cu distanta. Le-am turnat uitare, am incercat sa ma rup, si de cele mai multe ori mi-a fost rusine.
Sunt momente in care mi-e rusine ca mi-a fost rusine, sunt momente in care stiu sigur ca am fost un copil rau si egoist, si totusi… Inca n-am invatat lectii.
Am luat de la ai mei (ce ciudat suna – „ai mei”) lucrurile care m-au ajutat sa ma indepartez de ei. M-am dus cat mai departe, pentru ca mi-a fost frica sa nu seman cu ei prea mult, si am incercat sa spun minciuni prin omisiune, doar ca sa nu fiu pusa in fata situatiei de a-i arata lumii.
N-am stiut nici eu cum sa ma port cu ei, si am invatat doar cum sa fiu rece cu toata lumea. Nu stiu cum sa ma apropii de oameni, si mi-e frica de momentele in care oamenii vor sa se apropie.
Acum ca momentul asta a venit, clipa aia in care imi doresc sa impartasesc din lumea mea cu cineva e infinit mai grea. Nu stiu sa ma separ de ce nu sunt, si nu stiu sa ma opresc din a ma simti vinovata… Pentru ce?!
Pentru ca m-am nascut unde m-am nascut? Pentru ca altii au facut alegeri care m-au invatat sa fiu singura? Pentru ca nu stiu cum sa nu fiu singura?
Pentru toate si nimic, ar zice eul meu obosit.
Caci adevarul e ca am obosit. Sa imi asum fapte care nu sunt ale mele. Sa ma autodefinesc prin experientele altora. Sa cred ca sunt mai jos decat sunt.
Acum e momentul in care arunc vina deoparte, in care oboseala nu-si are rostul. In care rusinea nu ar trebui sa mai existe. Poate ca ar fi trebuit sa fac asta mai devreme, dar n-am avut pentru cine.
Acum pot doar sa sper ca in momentul in care voi fi sincera si goala, nu va ramane doar praf in urma.
Si chiar daca va ramane, sper ca nu voi lua iarasi vina asupra mea. Nu-i vina mea ca am vrut sa traiesc si eu, pentru prima data in viata, nu?
Poza.
