Am avut un noroc în 2014 de zici că nu-i adevărat. Mai exact, tot ce mi-am cumpărat de încălțat a fost de fapt patine cu shmenozeala. Și pentru că-s patine cu shmenozeala absolut tot ce-am cumpărat (bine, să nu exagerez, 98,13% din tot ce-am cumpărat), evident e că alunec peste tot, oriunde și oricum, indiferent de condițiile meteo și de starea vremii.
Și pentru că alunec eu cu drag și spor, de zici că-s mystery client la coji de banane, azi de dimineață evident că iar am dat cu mecla de asfalt, că aveam cizmele alea peste genunchi (care nu-s peste genunchi pentru oamenii înalți, doh!), și m-am prăvălit grămadă spre centrul pământului.
Evident, o domnișoară cu cabină (că încă nu făcea „muuu” și nici ugere nu părea să aibă) a început să se hăhăie, și dai, și râzi. Numa’ că io, în deplinătatea prezenței de spirit, observ că e mecluită cu alb pe față:
– Ce râzi, băi? Nu vezi că ai pastă de dinți pe toată fața?!
Pa-ram-pam-pam!
Liniște totală. I-am dat de am julit-o, și am coborât la metrou. Pe care, la fel de evident, l-am pierdut.
Poză. http://www.newyorkpersonalinjuryattorneyblog.com/uploaded_images/FallOnIce-738120.jpg
