Zilele de joi, 17, sunt in mitologia mea destul de nefaste. Cand eram mica, mereu se intamplau lucruri nasoale pe 17, pentru ca se intampla sa pice o chestie relativ importanta pentru familia mea atunci – venea salariul. Si eu asociez data asta cu o gramada de bani aruncati pe chestii care nu-s haine, si deci – tragedie.
Tot cand eram mica, oricat de cuminte as fi fost in restul saptamanii, joia tot timpul se intampla ceva nasol – nu-mi faceam tema, pierdeam ceva, mancam prea mult, chestii de astea de copil important.
Cand cele doua momente se suprapuneau, zeii norocului chiar nu-mi mai suradeau cu niciun dinte, asa ca lucrurile degenerau rapid in vreo catastrofa de proportii gen marti, 13 sau vineri, 13, depinde de care parte a Dunarii va trezeati in dimineata aia.
Acum m-am facut mare, drept urmare (see the pun? I don’t see it!) am renuntat la horoscop si superstitii, dar la zilele de joi, 17, nu am renuntat. Din fericire, astazi joi, 17, este o zi de sarbatoare, am mancat cioco si am cantat „La multi ani!”, biroul meu e plin cu mere, cioco si bani, si parul imi sta superb.
Sunt o diva, chiar si joia, 17.
Pingback: Lady Gaga - Dope | Breathe Me InBreathe Me In
Pingback: Despre ecouri | Nimic