Internetul vuieste de vreo juma’ de ora, ca s-a petrecut o noua tragedie cu aroma de catel de maidan. Asa ca sportul nostru preferat e sa aruncam vina dintr-o ograda in alta. Tara noastra-i o ograda, asa ca ori bunica n-a avut grija, ori primaria n-a avut grija, basca mai erau si participantii pe teren privat. Pai si-atunci unde-i lamurirea?
Lamurirea nu-i niciunde, pentru ca se face ping pong cu vina peste tot si pentru ca sunt atatea motive pentru care-i toata lumea vinovata, de n-as sti cu ce sa incep.
Cu copilul de 4 ani lasat cu fratele de 6? Cu mamaia care si-a ratacit nepotii? Cu potaile agresive care bantuie Bucurestiul? Cu hingherii care nu stiu ce fac? Chiar, mai sunt hingeri in Bucuresti? Cu primaria care nici ea nu stiu ce face?
Unu la mana, ca sa ai copil si/sau caine ar trebui sa se dea niste teste de IQ si aptitudini, ca nu oricine are toate tiglele necesare sa inteleaga procesul.
Doi la mana, ai facut un copil, pai ai grija de el si mergi dupa fundul lui pana cand invata (cat de cat, macar) sa discearna binele de rau.
Doi punct unu, daca ai un caine, sterilizeaza-l si fii sigur ca poti sa ai grija de el toata viata lui.
Trei la mana, primaria ar trebui sa asigure un proces de adunare, depozitare si (eventual) descotorisire de catei adunati de pe drumuri. Plus sa implementeze un proces de adoptie dificil si scump, ca sa nu se mai trezeasca tot felul de pensionari fara ocupatie ca adopta pe hartie niste caini pe care-i lasa pe drumuri imediat dupa ce termina de semnat actele.
Stiu ca pare oarecum crud ce zic eu aici, dar decat un oras in care mai moare cate-un om muscat de-un caine-doi, de ce sa nu oferim tuturor cetatenilor sansa sa participe la Darwin Awards?
Disclaimer: vorbesc in cunostinta de cauza. Sunt un om care ocoleste cat poate cand vede minim un maidanez, nu prea ma apropii de parcari, pentru ca mi-e frica sa nu sara un caine sa ma pape de picior, am fost atacata de o gasca de caini pe la vreo 6-7 ani si am ramas cu o teama permanenta. Sa nu vorbim de pechinezi agresivi si de vaccinuri antirabice – m-au intepat in burta in copilarie de m-am plictisit.
De asemenea, am doi catei acasa si am mai avut unul mai acum cativa ani. Prietenul meu e si el dog lover, a avut si el doi cand era mai mic. Am luat impreuna doi maidanezi si-i avem castrati, vaccinati, cu acte si dovezi. Nu sunt agresivi, nu avem de gand sa-i lasam pe strada si nici nu pot intelege oamenii care vad in asta o optiune.
