Daca tai un „s” si un „p”, ramane „hoping”. Daca tai doar „s”-ul, ramane „hopping”. And this is my life philosophy.
Nu ma intelegeti gresit, I love to shop for stuff. In principiu, caut chestii de care cred ca am nevoie. Asa, de fel, nu-s pretentioasa, ba chiar imi plac chilipirurile, pentru ca sunt uber-zgarcita de fel.
Imi plac tenisii la 20 lei si setul de 3 creioane jumbo pentru ochi la 9 lei (in conditiile in care un creion d-ala e 15 lei). Imi plac gentile alea mici, gen bombita, la 50 lei, ca n-as da 100 lei nici moarta pe asa ceva. Hei, dar cine are bombita rosie cu croco style on it? Me, that’s who!
Intr-un fel, am alergie la lucruri scumpe. Si asta e din cauza ca stric tot. De exemplu, acum 2 ani mi-am cumparat niste sandale din piele intoarsa, pe care am dat vreo 100 si un pic de lei (110-120). Brantul (sau ce era ala lipit pe talpa) s-a dezlipit si indiferent de metoda adoptata pentru a-l lipi la loc, el s-a incapatanat sa ma zgarie in talpa, pentru ca se aduna ca un cearceaf in mijlocul verii sub un gras infect.
Anul asta mi-am cumparat niste sandale, altele, cu 99 lei. Piele 100%. Ce sa vezi? Pai in prima saptamana, le-am julit in bot (sunt mare impiedicata, nu pot rezista tentatiei de ajunge pe burta in mijlocul strazii). Aseara s-au si dezlipit de tot, asta dupa vreo 2 luni in care s-a cojit pielea de pe talpa si aratau de parca le-am dus la prasit. O fi si vina mea, ca merg pe jos la serviciu, nu stiu. Cumva, insa, cred ca nu-i ok sa ma duc pe jos in sandale cu toc…
In fine, as I already said, am alergie la preturi mari. Si cand vad sandale la 300 lei, ma apuca scarpiniciul. Hainele sunt haine, mai conteaza cat ai dat pe ele, cand, daca esti ca mine, le strici dupa 2 purtari?
