Uneori, simt ca, desi nu am raspunsuri, nu am nici intrebari.
Ori ca m-am obisnuit cu lucrurile asa cum sunt, ori ca am epuizat intrebarile (ceea ce e un lucru foarte arogant din partea mea sa cred asa ceva), cert e ca azi mi-am dat seama ca imi lipsesc intrebarile.
Fara intrebari, nu am directie si nu am scop si nici sens si nici plan. Fara intrebari, nu am dorinte si nici obstacole de trecut. Fara intrebari, sunt un mic sclav indatorat sortii, un om care nu lupta si nu creste.
Astazi, intr-un acces de impulsuri ce-mi treceau prin minte, mi-am dat seama ca sunt doua intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata.
Ce ai si n-ai vrea sa ai?
Ce n-ai si ai vrea sa ai?
La ele se rezuma viata toata, doar ca nu stiu niciodata cum sa le pun punctual, nici cum sa le transform in vise si planuri. Poate de azi invat…
Bun simt. Bani :)
So I’m not alone. Bine, eu as mai nota si the crazyness acolo si n-as spune „nu” unui varf de sanity. In mare, acelasi rezultat ar da, deci macar una din ele ar fi ok. :))
Ideea e ca ajungi la un moment dat la un punct in care esti impacat cu cine esti, cum arati si ce faci. In punctul ala, deja ai visuri si idei punctuale („Ar fi misto sa invat sa pilotez/Sa dau o tura prin Asia”) si astea cam au nevoie de bani (sau de o doza de nebunie, dar nu functioneaza mereu).