Despre bicicleta si BikeSchool

M-am biciclit.

Pentru a doua oara in viata mea voit si pentru prima oara cu succes, m-am biciclit.

Sa reusesti sa mergi cu bicicleta la 27 de ani e o provocare. Esti corpora-trist, esti obosit dupa birou, n-ai conditie fizica, esti in permanenta gata sa renunti. Sau nu.

Recunosc, sunt anti-talent la sport, orice fel de sport. Daca nu implica pagini de rasfoit sau discutii despre filme ori ascultari de muzica elevata, ma cam elimin singura din start.

Din varii motive (incapatanare mostly), nu am invatat sa dau din pedale, doar din pedalele de la sala de fitness, dar chestia aia cica nu se pune IRL.

Anul trecut m-a luat mania (iar) ca vreau sa invat sa ma biciclesc. Problema mea era ca n-aveam cu cine. Am incercat sa invat (a fost si un date esuat) anul trecut, pe vremea asta, dar mi-am zis ca e de la bicicletele de parc, uzate si ras-uzate. Am ramas cu dorinta de a merga la SkirtBike si cam atat.

Anul asta, concursomana de fel, am participat la un concurs care oferea ca premiu un curs de invatat bicicleta si am zis „what the heck, neica, asta-i sansa mea!”. Am participat la concurs, l-am si castigat si azi am fost la lectie.

Recunosc, am avut momente in care m-am simtit un copil prost. Un copil care n-a invatat lectia. Care, desi intelegea teoria, avea dificultate in a o pune in practica.

Dar, cu toate astea… Am dat ture de rond de Herastrau singura. Am mers pe alee dreapta singura. M-am enervat si m-am frustat, am incercat sa ma concentrez, sa merg drept, sa pun in practica tot ceea ce Silviu incerca sa-mi sopteasca la ureche („Bravo! Mergi asa! Pedaleaza! Pedaleaza!”), dar uneori n-a iesit.

Dar, cu toate astea… Am si cazut, m-am enervat, recunosc ca-mi venea sa arunc bicicleta prin Uganda, daca as fi putut, dar dupa 5 minute, am mai dat o tura-doua de rond, ca sa nu uit gustul.

Am o umflatura hidoasa pe picior. Bogdan Antohe, responsabil cu facutul pozelor si cu psihologia care nu te lasa sa te dai jos de pe toacla, mi-a spus ca totusi nu sunt irecuperabila. Ca ma mai asteapta la o ora de pedalat. Si parca mi-a mai revenit speranta. Poate, totusi, cand va veni zombie apocalypse, toata chestia asta imi va fi utila.

Daca esti anti-talent la sport, astia ar fi 60 lei bine cheltuiti. Daca vrei sa inveti sa mergi pe bicicleta si langa tine sa nu fie o persoana atotcunoscatoare, ci una care se adapteaza la tine, BikeSchool e optiunea perfecta. Chiar daca o sa cazi si o sa te enervezi, chiar daca ai o ditamai umflatura pe picior (nimic din ceea ce nitica gheata nu poate rezolva, cum am aflat de la Silviu), recomand ca a doua zi sa fii iar sus pe sa, dand la pedale.

Sa ma urc din nou pe bicicleta cred ca e cea mai buna decizie pe care am luat-o azi.

9 thoughts on “Despre bicicleta si BikeSchool

    • Am vazut poza, desi inca nu-s vedeta :) Cand o sa invat bicicleta pe de rost, atunci va las sa-mi faceti poze mai multe si mai frumoase :P

  1. bravo Andreeeeeeeea! E un inceput bun! Cu totii am avut vanatai si umflaturi :) Important e sa nu ne dam batute si sa ne urcam pe sa in continuare. Mersul pe bicicleta nu se uita niciodata! Si cand ai sa-l descoperi cu adevarat, iti zic eu ca nu ai sa mai renunti la bicicleta :) Te felicit!

    • Multumesc :) Fara tine, n-ar fi fost posibil :)
      Eu deja am in plan niste plimbari in viitor, pana la SkirtBike (nu vreau sa cad pe-acolo iar sau sa sar de pe bicicleta) :)

  2. Pingback: Cum înveți să mergi pe bicicletă » SkirtBike

  3. Mai e si situatia mea: Nu-mi plac si nu mi-au placut niciodata bicicletele (desi am biciclit in copilarie). Prefer bazinul de inot si baschetul :P

    • Hmm, de placut, nu-mi plac nici mie. Doar ca mi se par un mijloc decent de a-ti atinge scopul (cel de-a face miscare), lejer si comod.
      Inot habar n-am (in caz de inundatii, ma inec prima), iar baschetul cah. Prea mult alergat si mie nu-mi place alergatul. Handbal, volei, uneori fotbal, badminton, chestii de-astea lejere prefer eu. :)
      Lenea-i mare…

Lasă un răspuns