Sunt atatea posturi despre ce ar schimba unii la adolescenta lor, incat nu-mi amintesc sa fi citit despre ce lucruri NU ar schimba la adolescenta lor.
Multi se grabesc sa taxeze greseli elementare, cum ar fi prea mult jucat la calculator si prea mult timp risipit aiurea, cand ar putea sa se gandeasca la ce au facut bine in liceu.
Nu zic ca toti au fost perfecti, sau ca eu am fost perfecta, doar ca mai sunt si alte aspecte care merita mentionate, pentru ca dracul nu-i chiar atat de negru.
M-as duce inapoi in timp, sa ma felicit pentru faptul ca am facut voluntariat pe bune, la un centru de zi pentru copiii cu dizabilitati. Vreo trei anisori, asa, cat sa ma invat cu greul.
M-as duce inapoi in timp ca sa ma bat pe umar, pentru ca m-am dus la tot felul de cluburi (cor, teatru, pictura, desen, Cercetasi, drumetie), unde am invatat chestii, am cunoscut oameni, am aflat pareri.
M-as duce inapoi in timp sa imi spun „Bravo!” pentru momentele in care am avut curaj sa particip la un infam concurs de cultura generala, la televizor, si pentru momentele in care mi-am asumat acel semi-esec. Si pentru momentele in care mergeam la concursul de cultura generala de la Miss Preuniversitaria, dar aia e alta mancare de peste.
M-as duce inapoi ca sa-mi dau un premiu pentru fiecare data in care am spus ca imi pare rau si pentru fiecare data in care am cerut ajutorul, pentru ca in ultimii ani am cam uitat cum se face asta, si acum imi dau seama ca eul mai tanar se pricepea la chestiile astea mult mai bine.
M-as duce inapoi in timp ca sa-mi dau carti si mai bune decat am citit atunci, cand nu prea aveam ce sa mai citesc si am fost nevoita sa parcurg biblioteca de acasa de vreo 3 ori.
M-as duce inapoi in timp sa imi spun ca am facut alegeri bune, in ceea ce priveste scoala si alte hobby-uri, si ca nu e nicio tragedie ca n-am luat o nota mai mare la bac.
M-as duce inapoi in timp sa imi intaresc convingerea ca nu e o tragedie faptul ca n-ai prieten in liceu, ca nu e mare branza daca joci fotbal si preferi sa stai in casa sau sa joci trivia pe net. Imi aduc aminte ca eram fericita si asa.
Probabil ca multa lume regreta niste pasi sariti in zilele acelea nebune. Sau poate si-ar fi dorit sa fie un pic mai responsabili. Sau poate si-ar fi dorit parinti mai permisivi. Sau bani mai multi. Sau calculatoare mai bune. Dar pentru ca sunt atatia pasi gresiti in trecutul nostru, uitam sa ne amintim si de lucrurile bune, cu toate ca avem nevoie de ele uneori, pentru a sti in ce directie sa ne indreptam si, mai ales, dincotro venim…
