Ploua cu melodrame, dar toamna asta pare sa fie plina de soare si caldura si suflete, iar daca asta nu e fericire, nu stiu ce ar putea fi. Pana si muzica pop devine palpitanta, si in ciuda zeului meu, Rob Gordon, viata asta pare ca merita traita.
Pot sa inghit pe banda rulanta Justin Bieber, One Direction, Selena Gomez si Taylor Swift, fara niciun pic de jena fata de Poets of the Fall si Angels & Airwaves, ba chiar impreunandu-le intr-un cocktail spumos de ceva-uri indecise, totul in timp ce zambetul mi se intinde hotarat pe fata.
Si-as vrea sa spun ca totul are o directie, dar parca e mai frumos cand nu are. Cand totul e muzica, si lumina, si suflet, si toamna calda, transformata.
