Despre frumusete, muzica si depresie

Daca as avea un ban pentru fiecare moment in care o melodie mi-a zis ca sunt frumoasa, as fi super bogata!

Glumesc. Pentru a asculta o melodie de-aia ar trebui sa fiu bine dispusa, iar cum eu sunt mai mereu deprimata si dezamagita si suferinda, nu prea am sanse. Basca, atunci cand sunt prin corabii innecate, imi place tare de tot sa fie asa, si continui sa ascult muzici care perpetueaza starea asta de bacovianism salbatic.

Si uite-asa, o fata care ar putea sa auda, chiar si indirect, cate ceva despre calitatile sale, fie ele si fizice, se pierde in lucruri marunte, pentru ca e mai important sa zaci in nefiinta care e depresia, in loc sa incerci sa te faci bine.

Spun asta pentru ca de vreo 20 minute in continuu ascult aceeasi piesa. Super-mega-extra-inteligenta, cantatata de trubadurii de la One Direction (care nu-s totuna cu cei de la OneRepublic, bai!).

Si baietii astia, chit ca ar putea sa-mi fie copii, daca as fi fost mai precoca, imi zic despre What Makes You Beautiful.

Bai, melodia e stupida rau. Are un ritm de-ala de copil tamp, dar cumva, suna bine. Parca mai bine decat that pain in the ass that is Sam Smith, sau Deja Vu-ul lui Ami, sau chiar si Prada de razboi (da, stiu, am ajuns jalnic). Mai ascult niste chestii de taiat venele, printre care si Of The Wand & The Moon, pentru ca de ce nu? Depresie instant! Pe gratis!

Baby, you light up my world like nobody else…

Hmm… Incep sa-mi dau seama ca Rob Gordon (my spirit animal) avea dreptate.

What came first, the music or the misery? People worry about kids playing with guns, or watching violent videos, that some sort of culture of violence will take them over. Nobody worries about kids listening to thousands, literally thousands of songs about heartbreak, rejection, pain, misery and loss. Did I listen to pop music because I was miserable? Or was I miserable because I listened to pop music?

One thought on “Despre frumusete, muzica si depresie

  1. Pingback: Despre toamna si suflet - Nimic

Lasă un răspuns