N-as sti ce sa va spun ca fac, daca m-ati intreba. Bine, probabil ca pentru multa lume nici nu conteaza ce se intampla intr-un colt amarat de lume, care e lumea asta a mea, asa ca nici nu m-as sinchisi sa raspund la asemenea arogante.
Pe zi ce trece, lucrurile devin mai simple, planurile devin mai concrete si sperantele mai puternice. Si cred ca asta e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Mai ales ca mie nu prea mi se intampla chestii.
Ma-nvart in aceleasi cercuri – muzica, filme, teatru, mai putin citit, se pare, desi incerc sa recuperez, dar mai mult zambet si optimism. Inca mai surad amintirilor vechi, imbracate in blana pufoasa de maidanez, si surad si bucatariei pe care o populez cu drag in weekend.
Parca nu mai visez asa mult dupa cafele, iar merele parca le pot manca by default, fara sa le mai bucatelesc cu cutitul.
Si nu stiu ce inseamna toate astea, dar daca asa e linistea si pacea si fericirea, apai e bine. E chiar bine de tot.
Si nu ma mai satur sa fiu brave. :)
