Viata nu e niciodata simpla. Niciodata usoara. Niciodata frumoasa. Except for the moments when it is just like that.
Incerc sa merg mai departe, cu pasi nesiguri, in lumea asta mare si infricosatoare. I used to have a lot, dar acum nu mai am nimic si stiu ca e doar vina mea pentru asta, dar nu ma pot abtine sa nu caut cu privirea sprijinul de care am nevoie.
Il vad in diverse forme, cu ochi caprui de jivina ratacita, sau intr-un cret inspicat de fire albe, scoase de mine, cel mai probabil. In cani de cafea care se asorteaza cu o canapea, sau in carti luate cadou.
E ca si cum nu am directie. Sau ca si cum as avea-o, dar magazinul ala spre care ma duce ea nu mai exista. Si nu stiu ce sa fac cu cuponul asta de reducere, caci totul e ca o lunga sentinta care ma obliga sa traiesc in bezna pentru restul zilelor. Cineva mi-a furat lumanarea si mi-a dat foc la cale. Si am ramas pedepsita sa ratacesc pe un drum fara intoarcere si fara viitor.
