As putea sa va spun de vreme, dar cred ca toti aveti geamuri (mai putin eu, of course) si puteti sa va holbati pe-acolo. As putea sa va spun despre oameni stupizi in metrou, pe strada, in magazine, oriunde, dar cred ca va puteti intalni si voi cu ei. As putea sa ma plang de job, de colegi sau de sefi, doar ca n-am de ce s-o fac.
As putea sa va spun ca diminetile sunt pline. Ca serile mi se umplu de muzica si emotie. Ca soarele e mai soare, si lumina e tare si buna, ca viata e superba si ca timpul este infinit. As putea sa va mint, sau sa va mint ca va mint, sa inventez lucruri nemaiauzite si sa vi le pun in fata, fara frica.
Mi s-au cam terminat cuvintele, insa. Nu au mai ramas litere care sa-mi construiasca niste cuvinte demne de aruncat pe internet, asa ca am renuntat sa le mai caut, sau sa le mai astept. Important e ca lucrurile sunt din ce in ce mai bune, zilele mai lungi, sperantele mai multe. Prajiturile au gust mai bun, si greselile sunt din ce in ce mai savuroase.
