Eu, ca mulți alți oameni din această minunată țărișoară, am probleme cu unii furnizori de servicii. De fapt, nu știu dacă chiar asta e denumirea standard, dar mă mulțumesc cu ea și trec mai departe.
Acum ceva timp (prin noiembrie sau decembrie, nu mai rețin exact) am vrut să mă înscriu la un medic de familie de la Medlife. Am ajuns la una din clinicile lor, m-am prezentat cu admirabila mea fățucă și am zis frumos: Bună ziua, vreau să mă înscriu la un medic de familie la ACEASTĂ clinică și vreau și un card de reducere.
Din varii motive, medicul de familie nu s-a întâmplat (adică la telefon mi-au zis că da, au locuri disponibile la clinica respectivă, in real life they didn’t), dar cardul a fost rezolvat pe loc. Am scris „docomentu” și am plecat, cu promisiunea că va fi gata peste 2 săptămâni, să vin să-l ridic atunci.
După vreo 2 săptămâni, am dat telefon și mi s-a confirmat că da, cardul a ajuns la clinică, pot merge ORICÂND să-l ridic.
FFW până în realitatea apropiată. Am trecut pe la Medlife, pentru că mi-am amintit de cardul respectiv și am întrebat, tot cu fățuca asta admirabilă: Bună ziua, am un card Medlife pe numele meu, cu CNP-ul meu, am venit să-l ridic. Răspuns halucinant (ca să citez Cancan și Libertatea): Păi cardul n-a venit, dar nu-i nimic. Puteti să folosiți buletinul în locul lui.
Bun, eu înțeleg că-s ușor iresponsabilă, dar și aștia cu serviciile medicale sunt la fel?! Că la o adică, n-am nevoie să mă tratez la ei, când nu sunt în stare să emită un card conform înțelegerii, când nu sunt în stare să confirme o informație simplă cu răspuns de da sau ba. Am plecat râzând, dar parcă nu era râsul meu…
A doua pățanie fascinantă este, cu cine altfel, cu BCR-ul. Am niște chestii pe la ei, carduri, conturi, etc. Am sunat la Info BCR (care, de altfel, e un serviciu okish) și-am intrebat, explicând cu exemple concrete, cu numere și cifre, ce ar fi „dacă”. M-au pasat pe la toată lumea din call center (exagerez, doar pe la 4-5 oameni), care toți mă întrebau de internet banking și nu înțelegeau că eu îi întrebam de plăți.
După 15 minute de vorbit în van, am renunțat și am închis, așa că pe 10 ianuarie (same day, ca să fiu exactă) le-am scris un email politicos cu aceleași detalii și întrebări pe care le pusesem și colegilor din call center.
Răspunsul a venit nu în 24 de ore (maxim!) cum au spus în mesajul trimis automat după ce am dat eu send mailului către ei, ci chiar pe 19 februarie. Deci, pentru un răspuns la o problemă pe care ei s-au angajat că îl oferă în maxim o zi, am așteptat o lună și 9 zile.
Mult? Puțin? Ce să mai zic? Mai ales că răspunsul era foarte clar. „Vă rugăm să vă adresați unei unități BCR”. Wow. Deci, după ce că întârzie cu lunile pentru un răspuns pe care promit să îl ofere în 24 de ore, mă mai și trimit la bancă, de parcă în alea 40 de zile n-aș fi aflat că e mai sigur un drum la bancă decât să stau să aștept răspunsul lor. Da, le-am scris pentru că am o problemă: nu-mi place să merg la bancă și nici să vorbesc cu oamenii.
Concluzia e că nu e nicio concluzie.
