Toata lumea iti spune ca esti la inceput de drum si ca totul e perfect in viata ta, ca trebuie sa ai rabdare, ca vin toate la timpul lor, ca… Si lista continua.
Sfaturile vin pe banda rulanta, pentru ca esti mic si nu stii inca cu ce se mananca viata. Chiar daca cei din jurul tau au doar cu 6 luni mai mult ca tine, sunt gata oricand de sfaturi si reprosuri si chestii ascunse, in baza experientei de viata pe care o au.
E varsta la care te dezamagesti usor, dar si varsta la care fericirea se obtine foarte repede. E varsta la care e simplu sa zambesti, cand ai incredere multa in oameni, cand vrei sa dai din aripile tale tuturor. E varsta la care orice obstacol ti se pare minuscul si oamenii pot sa-ti naruie visele cu un singur cuvant.
E varsta in care consolidezi, nu legi, prietenii. Varsta in care te consolidezi pe tine, ca persoana, si-ti cauti un scop mai bine definit. Acum afli ce vrei sa faci de fapt si incerci tot felul de solutii ca sa iti atingi scopul. E simplu sa construiesti acum, sa sapi in tine, sa te pui pe picioare, sa experimentezi si sa dai gres.
Nu trebuie sa te superi cand gresesti, desi o s-o faci. Poate de multe ori o sa renunti, chiar si temporar, uneori permanent, ca sa tii totul in tine si sa rabufnesti la un moment critic. E posibil sa alegi gresit oameni si lucruri, dar e bine sa accepti greselile, pentru ca fac parte din tine. Oricare a fost motivul pentru care ai gresit, motivul ala s-a nascut din tine, pentru ca, intr-o conjuctura sau alta, starea ta de atunci ti-a influentat alegerea. Nimeni n-a ales pentru tine, nu trebuie sa te superi daca ai dat-o in bara, trebuie sa te superi doar daca o dai in bara constant si cu aceleasi lucruri.
Acum e varsta la care trebuie sa inveti sa spui nu. Multa lume o sa-ti ceara lucruri de tot felul, materiale sau nu, si trebuie sa afli cum sa refuzi ce nu poti sau vrei sa oferi. Trebuie sa inveti ca oamenii sunt diferiti si trebuie tratati diferiti. Si sa inveti ce fel de „nu” si „da” li se aplica fiecaruia in parte.
Imi place varsta asta pentru ca, dintre toate, e singura la care poti fi cu adevarat fericit. Nu stai cu parintii, ca sa-ti ingradeasca vise si dorinte. Nu ai un copil, ca sa aiba nevoie de timpul si atentia ta. E varsta la care te poti focusa doar pe tine, poti sa alegi oameni si cariere si drumuri si tot felul de experiente. Si majoritatea o sa-ti aduca, daca nu fericire, macar zambetul pe buze.
Looking back, imi dau seama ca n-am apreciat prea mult anii 20 si acum, cand mai am asa putin din ei, imi dau seama ca m-am pierdut in depresii inutile si sperante desarte. Imi dau seama ca era mult mai simplu sa ma detasez, sa fiu fericita si sa-mi caut fericirea, dar e ca si cum o parte din mine nu a vrut.
Acum am gasit-o si anii astia ultimi de 20 vreau sa fie cei mai fericiti. Am aflat ca e simplu sa zambesti de la prima ora, daca te trezesti langa persoana potrivita. Am aflat ca, daca inca n-ai ajuns unde vrei cu cariera, nu e timpul pierdut si ca asta e doar o etapa. Am aflat ca, desi ai un job, si tu si prietenii tai aveti timp unii de altii. Am aflat ca tu nu trebuie sa te neglijezi, chiar daca esti in campul muncii.
Am inceput sa citesc mult. Sa desenez din nou. Sa scriu din nou. Sa vreau din nou. Sa visez din nou. Si asta pentru ca, desi sunt aproape de 30, anii mei 20 nu s-au terminat si nici fericirea nu e pe sfarsite.
Looking back, imi dau seama ca n-am apreciat prea mult anii 20 si acum, cand mai am asa putin din ei, imi dau seama ca m-am pierdut in depresii inutile si sperante desarte. – Ditto, eu sunt in psihoza „anilor 25”.
Perioade de criza sunt si la inceputul decadei, si la sfarsitul ei, dar mai ales la mijloc. Ca un copil care si-a amanat temele si apoi o iei razna, „dude, nu mai am timp!!!”.
adevar graieste tastatura ta. dar nu oricine e pe picioarele lui la 20 de ani, multi inca depinde de parinti. eu ma bucur ca am grija de mine singura
Important nu e neaparat sa fii pe picioarele tale. Important e cum inveti din experientele tale si cum iti faci timp de tine, cum iti accepti greselile si cum „tragi” de tine ca sa mergi mai departe. Si important e sa stii sa zambesti.