In alte vremuri indepartate aveam vise, aveam sperante, aveam dorinte, si aveam si planuri. Si de ceva vreme toate astea s-au dus. S-au dus rapid la vale, sau pe apa sambetii, sau unde mai era loc sa se duca toata pozitivitatea asta, iar eu am ramas cu chestii, trestii, resturi aruncate.
Timpul trece al dracului de greu, si dorinte am din ce in ce mai multe. Planurile sunt focusate pe o singura directie, iar ce e mai rau este ca uneori simt ca directia aia nu ma vrea. Nu stiu daca e asa, pentru ca am tendinta de a fi paranoica, dar in mod sigur asa ma simt.
Si incerc sa-mi fac de lucru cu timpul meu, atat de disponibil acum, si incerc sa ma (pre)ocup cu diverse chestii. Sa vreau, sa fac, sa incerc, sa actionez, de parca as participa numai la seminarii NLP.
Nu spun ca neaparat vreau sa fiu asa agitata si doritoare, dar am in suflet teama aia ca iar nu fac bine, si m-am saturat sa nu fac bine. Si nu stiu daca fac rau, ca nu imi spune nimeni, si tare as vrea sa fie bine.
Sunt obsedata de atat de multe chestii, dar cum sunt obsedata de binele asta, nu am fost niciodata, si mi se face iarasi frica…
