Despre timpul potrivit

timingVa ziceam eu de treaba aia cu persoana potrivita, si v-am promis ca revin cu completari.

Vedeti voi, spre deosebire de persoana potrivita, care ar putea fi fiecare dintre noi, daca nu ne-ar strica altii, timpul potrivit e o realitate.

Timpul potrivit se intampla rar de tot, pentru ca de obicei viata vine navala peste tine si ti-o ia inainte. Ai de dat bac-ul si licenta, sau trebuie sa te muti in alt oras cu serviciul. El tocmai a iesit dintr-o relatie, si ea tocmai a aflat ca mama ei e bolnava de cancer.

Si pentru ca timpul potrivit nu depinde niciodata de noi, spre deosebire de persoana perfecta, e cu atat mai greu sa atingi macar o idee de sincronizare, in asa fel incat sa putem pune de-un tandem.

De aceea tind sa-i cred pe cei care spun sincer „nu e momentul”, pentru ca fix atunci chiar nu e momentul. Nu e ca tu ai fi gresit, sau ei ar fi gresiti – momentul e prost ales, si atata tot.

E momentul ala in care vrei sa te refaci doar tu cu tine, sau momentul ala in care nu vrei sa ai incredere in nimeni. E momentul ala in care iti recunosti sincer ca inca ai nevoie sa te joci, sau momentul in care preferi sa fii singur.

E momentul in care ti-e greu, pentru ca esti prea jos ca sa te sprijini de altii, sau esti prea sus, ca sa poti sa ai suficienta atentie si afectiune de dat.

Pana la urma, momentul perfect e cam pe-acolo cu timpul potrivit, cu mentiunea ca tu poti fi in timpul potrivit, fara sa dai de persoana potrivita. Sau cu mentiunea ca momentul poate fi perfect si cu o persoana atat de stricata, incat ranile voastre sa nasca ceva sublim. Sau ceva pe-acolo.

Timpul potrivit depinde de ce vrei tu sa depinda.

Poza.

Lasă un răspuns