Ma scuzati pentru intreruperile din viata mea, atata ca era sa mor. Sa mor io de nu!
Asta pe scurt, ca pe lung am avut inundatie. Bine, nu pe lung, ci mai mult pe jos, da-ntelegeti voi.
Si cum am avut inundatie, si am fost sechestrata, si lasata fara obiectul muncii – my precious computress, sa ne-ntelegem, am remarcat faptul ca nu ii duc lipsa aproximativ aproape deloc, si ca, decat sa cumpar altul, mai bine fac update la iOS-ul de pe iPad-ul ala rablagit, care oricum are 100 de ani si sta degeaba.
Acum ca am revenit intre oameni, lucrurile e bine, viata e frumos si la punga gros (tre’ sa vina salaru’), nu era sa mor decat o data, mi-a mucegait carcasa de la calculator si mi s-au udat prizele, dar in rest, toate bune si frumoase – ciocolata acelasi gust are!
Hai liberare. Or something.
Cam asa eram si eu marti spre miercuri noapte, atata doar ca eu n-am cizme de cauciuce, si nici tembelizor de-ala.
Poza.
