Sper sa nu ma hazardez, ca mai am prostul obicei de-a o face cum trebuie. Ieri a fost o zi superba – duminica, shopping, suc, etc. Vot. VOT, nene. Cum ar fi trebuit sa fie si pana acum. Dar ca si pana acum, am ramas cu senzatia ca, si daca votez cu cine trebuie, tot de frica votez. Si ca mine, atatia altii.
Minciuni de campanie electorala au fost spuse si vor mai fi spuse, dar cumva aroma lor artificiala a depasit blazarea generala si ne-am inarmat cu singura chestie disponibila – jenanta stampila. N-am putut sa nu remarc, si acum, ca si in alte dati, sistemul asta comunist cu stampila de rit vechi. Bai fratilor, da’ nu v-ati plictisit de stampila vietii?! Nu ne modernizam si noi oleaca? Ramanem in grota pana la adanci batraneti?
Am votat cu cine a trebuit pentru o schimbare mai brusca, chit ca o sa fie un pic fortata. Am votat pentru ca sper ca bunul simt sa mai vina si de la noi, nu sa-l asteptam de la niste conducatori corupti si obositi, veniti sa se capatuiasca pe scaunul public. Am votat cu un om in care sper si nu prea, pentru ca n-am vrut sa votez cu unul care ma jigneste pe fata, cu unul care ma umileste in continuu prin prezenta sa in spatiul public.
Am votat cu unul care in mod sigur va fi perceput drept mamaliga, ca sa nu fiu eu de mamaliga. Si ca mine, atatia altii, au votat la fel. Dar cum traim in tara lui The Walking Dead cu pasaport de Teleorman, in tara unde grajdul lui Nea Ion e de intens interes turistic si in tara unde elementele pertubatoare din Italia si Franta trebuie musai gazate, sper ca votul meu si al nostru nu va fi calcat in picioare de al lor. Hai liberare, cred.
