Viata e plina de coincidente grozave. Ne lovim unii de altii, in acest miraj al celor sase grade de separare, si ne evitam cu brio pana cand nu ne mai evitam.
Sunt curioasa, pentru ca am observat de multe ori talentul asta al oamenilor meniti sa se intalneasca, de a se fi aproape-lovit unii de altii, de a se fi impiedicat la un moment dat ca mai apoi sa se uite reciproc pana la urmatorul impact, de mai mare amploare, si mereu ma gandesc cum sa scormonesc in gaurile amintirilor, in cautare coincidente.
Pentru ca sunt ferm convinsa ca, la un moment dat, ne va fi scris sa ne intalnim si sa ne vorbim unul altuia cu patos si cu drag, si sunt ferm convinsa ca viata asta e doar un sir lung de intamplari care ne fac sa ne intalnim.
E avocatul ala cunoscut acum o mie de ani pe conquiztador, actualmente stalker al unei bloggerite mai obscure.
E fostul iubit cu care ai fost, fara sa stii, la cel putin trei concerte inainte sa va cunoasteti.
E prietena pe care o urmareai in practica, dar cu care n-ai vorbit decat dupa ce-ati terminat facultatea.
E tipul de care-ti placea si cu care mergeai impreuna, pana ai observat ca lucrati in aceeasi cladire.
E prietena unei colege de serviciu si, in acelasi timp, prietena unui prieten cunoscut pe un forum acum o mie de ani.
E tipul pe care l-ai citit acum ceva timp si care te frapa cu familiaritatea limbajului sau, si pe care acum l-ai redescoperit mai aproape decat credeai.
Prieteni ai prietenilor si prieteni ai prietenilor prietenilor, cu totii suntem asa legati unii de altii, si tot ce putem face e sa ne respingem cu ardoare. De ce? Uite de aia.
