Eu n-am fost niciodata un copil amuzant. Drept urmare, adultul care sunt acum e la fel de simpatic precum o bata de baseball – adica putin spre deloc.
Si eu, ca tot omul, imi fac griji care de care mai stupide – daca ce spun isi are locul in discutie, daca ce gandesc e worth mentioning, daca am salata intre dinti. Diverse. Dar cumva reusesc, prin nu stiu ce metode fascinante, sa mai fac lumea sa rada (vin de-afara unde am avut o discutie productiva, nu mai stiu despre ce). Si discutiile astea productive se lasa cu hohote de ras, si ce pot sa spun e ca ma gandesc doar la ce-mi zicea mama cand eram mica:
O sa iei multa bataie la viata ta, ca esti rea de gura.
Oh well… Still waiting.
