Eu vizionez chestii, ascult chestii. Uneori ma gandesc ca as putea imbunatati (din punctul meu de vedere, ca nu-s chiar asa egomaniaca), schimband pe ici, pe colo diverse detalii.
Numarul 1 azi pe lista: Hannibal. The TV show.
Vizual vorbind, e foarte bine facut. Actorii joaca extraordinar. Imi place sa-l vad pe cel mai destept om din camera (Will Graham) drept un inadaptat si un incapabil social. M-am saturat de genii arogante, cum era House, de idolii femeilor din CSI si de razbunatorii ascunsi precum Dexter. Am nevoie de un om destept pentru care inteligenta sa fie o povara, god damn it! (Sa pot sa ma raportez si eu la el, nu de alta.)
Laurence Fishburne si Gina Torres au o dinamica extraordinara, sper ca e totusi cu totul diferita de ceea ce au ei acasa (ca-s impreuna si in viata reala).
Personajul-titlu este, insa, capodopera. Hannibal are cruzimea pe care o mascheaza sub indiferenta, are violenta pe care o mascheaza sub necesitate. N-am vazut filmele, n-am citit cartea, dar cumva cred ca e abordarea potrivita pentru personajul asta si ce se vrea de la el.
Pai si, daca-s asa multumita, de ce vreau sa schimb ceva la serial?
Pai, vreau. Pentru ca toate chestiile astea, detalii mici si marunte, sunt impartite intr-o perioada de aproximativ 45 de minute pe episod. Ceea ce inseamna ca mult timp ai parte de imagini statice, de „could’ve been”, de „what if”, de umpluturi inutile.
Poate n-am inteles eu prea bine jocul asta de-a soarecele si pisica, dar cred ca ar fi fost ok un episod de 25-30 minute, in loc de 45. But, then again, alea-s stabilite deja pentru comedioare si prostii usurele, nu drame thrillerice si psihologice despre cum psihiatrul unui om care empatizeaza cu tot si sufera enorm din pricina asta omoara tot ca sa-l studieze pe respectivul empatic, cu care eventual devine prieten, in timp ce-i este inamic.
Multe seriale faine in ultima vreme, prea putin timp pentru ele :(
Meh, nu prea sunt asa multe faine, ma descurc cu reluari de Buffy :)