Las asta aici, pentru posteritate…
DATORÍE, datorii, s. f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ◊ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ◊ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. ◊ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu). ◊ Expr. A fi de datoria cuiva să… = a fi obligația cuiva să… A crede de datoria sa să… = a se crede obligat să… – Dator + suf. -ie. (Sursa.)
Mie imi place partea a doua cel mai tare si mai tare, pentru ca eu si banii nu prea suntem prieteni.
Nu-mi place sa raman datoare cuiva, chiar si nesolicitat mi se pare un efort din partea mea (pentru ca nu stiu cum as putea rasplati ajutorul) si un deranj (timp si resurse pierdute) din partea persoanei respective.
Imi place sa ajut si nu consider ca persoana pe care am ajutat-o (rugata sau din proprie initiativa) imi datoreaza ceva. Asta e pentru ca de mica mi-am spus ca e bine sa n-ai asteptari de la oameni, iar returnarea unui favor e si ea o asteptare (Biblia, anybody?).
Nu stiu ce-am vrut sa spun cu asta, e doar un gand care ma macina de ceva timp and I had to get it out of my system. Also, I had to write something, but time wasn’t my friend, and I can’t afford to be picky with my subjects.
