Tatuajele nu mi se potrivesc. Imi place sa vad lumea colorata si pestrita, sa vad ii vad pe oamenii altfel, unii in incercarea lor usor ilara de a sfida societatea, altii usor purtati de aripi straine mie.
Nu mi se potrivesc, sunt conforma. Prea conforma. Sunt conforma cu mine si cu lumea in care cred ca traiesc si pe care o percep la fel de conforma. Cred ca am depasit de mult necesarul de curaj pentru o actiune asa ampla. Pur si simplu I don’t have it in me.
Unii se lasa pictati pe maini si picioare, spate, umeri, clavicule, gambe, zone inghinale sau mai putin inghinale, pe coaste si pe gluteus maximus, si totusi…
Daca m-ai intreba acum, as fi conforma cu ceilalti si as zice ca vreau un tatuaj. Daca m-ai intreba unde anume, probabil ca as zice un loc ascuns, ferit de priviri acuzatoare. O coasta, un deget si cam atat. Daca m-ai intreba ce mi-as desena, aici ar interveni greul. Pentru ca nu pot alege inimioare si stelute si fluturasi si floricele, nici tribale, nici rugaciuni in limbi usor strambe. Nu pot alege numere, nici nume, nici simboluri. Nici animale, nume de formatii sau de orice altceva.
De aceea cred cu tarie ca nu fac parte din acesti oameni. N-as sti in veci si pururi ce as vrea sa pictez pe mine, deci pot presupune cu usurinta ca nu vreau sa pictez pe mine. Nu e vorba de durere, dar n-as sti ce. Si nu as vrea sa-mi stric prima haina de pe lume cu un desen efemer, pe care l-as regreta probabil pana la primul laser.
Stiu lume cu tatuaje. Stiu oameni carora le plac tatuajele. Stiu lume care uraste tatuajele, iar altii le considera ridicole.
Mie imi place sa le vad pe altii. N-au fost niciodata un must pentru mine, asa ca mie nu-mi spun nimic despre un om. Decat poate ca s-a gasit pe sine mai bine ca mine. Sau ca poate inca se mai cauta…
*Post inspirat de aici. Sursa poza.
