E ceva in oameni care, teoretic (e doar teoretic!), ii face sa caute frumosul. Calofilia. Pentru iubitorii de denumiri pompoase ale deviatiilor sexuale, nu are treaba cu scatofilia, necrofilia, zoofilia, etc..
Mie imi place sa ma uit la filme proaste. Filme atat de proaste, incat sa nu ma faca sa-mi para rau ca le-am ales pentru cat sunt de proaste. Filme atat de proaste care, daca sunt un pic mai destepte decat credeam, sa ma dezamageasca profund, sa-mi dea senzatia de waste of time. Filme atat de proaste, incat sa ma faca sa mananc popcorn. Filme atat de proaste, incat sa caut defectele in efectele lor, ca intr-un puzzle greu de descifrat.
Filme gen Twilight. Unde am pus pariu cat dureaza pana o pupa.
Filme gen This Means War. Unde m-am mirat de cat de proasta e povestea, cat de prost joaca actorii, cat de naspa sunt barbatii aia facuti.
Filme gen Expendables. Unde poti sa razi cu pofta de botched surgeries.
Filme gen Battleship. Unde toata lumea joaca prost si il pui doar ca sa ai pe ce adormi.
Filme gen Return of the Living Dead 3. I can’t even begin to…
Same goes for TV shows. Gimme bad movies.
