The dating world is a jungle. Spun asta din proprie experienta, pentru ca eu am doua viteze – incet si foarte incet, iar lucrurile in lumea asta se intampla la viteze foarte mari.
Eu intotdeauna am fost socially awkward, by default, drept urmare primul meu prieten a venit la o varsta cand altele se maritau, probabil, iar acea relatie, oricat de lunga si frumoasa a fost la momentul respectiv, nu mi-a adus mai multa incredere sau relaxare, odata ce s-a terminat.
Pot sa spun ca nici acum nu e mai bine, iar anxietatile mele dau navala de fiecare data cand ma invita cineva in oras. Noroc ca nu se intampla prea des chestia asta, ca probabil as avea nevoie de tratament medicamentos sa trec peste emotii & all that shit.
O singura concluzie am reusit sa trag in ceea ce ma priveste, dupa atatia ani de fentare a sistemului din lumea de dating: I’m not willing to compromise.
N-as iesi cu oameni care spun ca ar ucide persoanele homosexuale. Si nici cu oameni care ragaie pe strada. Oameni care se imbraca la o intalnire de parca merg sa toarne o fundatie. Oameni care nu deschid usi si portiere. Oameni care nu stiu anumite limite in ceea ce priveste PDA-ul. In niciun caz oameni pe care ii vad a doua zi cu alta femeie prin oras si care trec pe langa mine, facandu-se ca nu ma cunosc, iar mai apoi sa ma intrebe daca am planuri maine. Oameni care vorbesc urat cu chelnerii. Oameni care isi barfesc prietenii. Oameni care insista sa ai incredere in ei.
Granted, nu toate aceste intamplari mi s-au intamplat mie, dar am fost martor tacut la asemenea tampenii pe strada si in baruri, si e mai bine sa inveti de la altii, decat sa suferi tu.
