Despre camere foto

Am mai spus o data, de mult, ca mi-as fi dorit sa fiu fotograf si ca asta visam sa fiu cand eram mai mica. Visam camera mea obscura, in care sa stau inchisa si in care sa-mi pierd timpul developand amintiri.

Timpul a trecut si eu am crescut, tehnologia s-a schimbat si au aparut camerele foto digitale, cu tot felul de functii, care de care mai avansate. Studiez piata de aproape un an, pentru ca ma bate gandul sa iau Bucurestiul la pas si sa pozez chestii pe care le-am observat de-a lungul timpului. Da, sunt constienta ca atatia alti pseudo-fotografi au facut chestia asta, ca probabil cladirile pe care vreau sa le fotografiez deja sunt imortalizate si se pune praful pe ele, stocate pe hard disk-ul unui incepator, dar asta nu inseamna ca n-am voie sa-mi doresc si eu sa vad lumea printr-o lentila.

nikon-d3200Am incercat sa-mi dau seama care camera foto e mai potrivita pentru nevoile mele, tinand cont ca nu am experienta si probabil nici rabdare, dar si de faptul ca bugetul meu e destul de limitat. Am intrebat in stanga si-n dreapta, dar am prieteni posesori de Nikon, de Sony, de Pentax si de sapuniere. M-am jucat un pic cu ele, m-am dus si prin magazine sa vad oferta si mi-a facut cu ochiul un Nikon D3200, pentru ca pare potrivit pentru un incepator, e usurel (la 500 g), focalizeaza singur si am inteles ca da rezultate bune chiar si in lumina slaba, iar pretul lui e mai mult decat atragator.

Eu mai studiez problema, pentru ca nu-mi place sa ma arunc in cheltuieli de genul asta fara sa verific toate posibilitatile. O camera foto nu-i o pereche de pantofi, desi, daca ar fi, inseamna ca as avea vreo 30-40 de camere foto deja in debara!

Sursa poza.

Lasă un răspuns