Nu ma pricep la generalizat, dar in timpul (scurt) de cand ma chinui sa supravietuiesc pe aceasta planeta, am observat cateva chestii.
M-am nascut intr-o tara preponderent ortodoxa. Cu toate astea, religia e adanc inradacinata in noi, pe cand spiritualitatea nu e.
Ne crucim (la propriu) pe langa fiecare salas de cult, aproape indiferent de religia caruia ii apartine, dar nu suntem in stare intindem o mana cuiva cazut pe strada.
Intr-o tara in care nu poti ingropa mortii decat dupa o cotizatie generoasa la biserica – sugerata de preot, nu altcumva, nu exista intelegere si incredere in aproapele nostru, indiferent de cuvintele din Biblie.
Oamenii refuza sa fie oameni si barfa, invidia si ignoranta sunt chestii de care ne lovim zilnic.
„Asa a vrut Dumnezeu” si „Doamne-ajuta” sunt replici standard pentru zilele negre si zilele in care ne dorim un lucru, dar ne e prea lene sa facem ceva pentru lucrul ala.
Gasim explicatii absurde in „Asa a vrut Dumnezeu”, fie ca e nota proasta, un interviu ratat sau faptul ca am pierdut autobuzul. Ne ajuta sa dezvoltam spiritul „bine ca n-am patit-o eu” si ne absolva de orice vina.
„Doamne-ajuta” sa incetam cu comportamentul asta. Din pacate, n-avem cum, caci… „Asa a vrut Dumnezeu”.
Dar daca te uiti atenta, nu suntem singurii. Mai sunt si alte tari, uita-te la spanioli, uita-te americani, toti sunt cu Dumnezeu in vorba, ori de cate ori au un necaz.
Asa am fost educati, asa ni s-a spus de mici sa ne ferim de Dumnezeu.
Intr-un fel e bine pentru ca noi ne tragem din animale, instinctele noastre sunt animalice…daca n-am avea frica de ceva, ne-am omori intre noi.
Asta e, de fapt, problema. Ca suntem educati sa fim asa, nu e ceva care sa vina instinctual, nu avem respectul pentru spiritualitate, doar ne folosim de ea in caz de nevoie, ca de-o carpa usor de folosit si aruncat.
“Asa a vrut Dumnezeu”.
Deci, ce ar trebui sa invat din asta? Ce a vrut Dumnezeu sa imi spuna prin cele intamplate? Biblia spune ca nimeni nu poate servi la doi stapani. Deci totul se DATOREAZA lui Dumnezeu si trebuie sa privim partea buna din tot ceea ce ne inconjoara fara sa judecam (in ideea de condamnare) si/sau sa vedem partea rea, caci nu este pentru noi sa ii condamnam pe oameni, caci nu le stim noi povestea.
Iisus a murit pentru fiecare om in parte si pentru toti, totodata. El ne invata “Faca-se voia Ta, si nu a mea.”.
Sa ramanem, deci, tari in credinta Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Cel Adevarat, si sa ne incredem in el, caci „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu nascut, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”.
Cred ca n-ai inteles ce am zis eu. Nu am nimic cu oamenii care cred in Dumnezeu si care nu depind de biserica in credinta lor.
Insa nu accept „mutarea” responsabilitatii in probleme zilnice, al caror rezultat tine de noi, pe umerii lui Dumnezeu, in conditiile in care moralitatea e lipsa la noi.