Cuvintele se pierd, ma pierd si eu, si viata e gri si roza in acelasi timp. Si nu vreau sa fiu iarasi cea care se plange, pentru ca si-a rupt o unghie, sau poate chiar doua, dar in spatiul asta finit pare ca e loc doar de lacrimi de crocodil si cu tenta de animal print.
Nu stiu ce urasc mai tare. Faptul ca totul ma dezechilibreaza cel putin pret de o secunda? Faptul ca imi pasa prea mult? Faptul ca tie nu-ti pasa? Faptul ca I read too much into stuff? Sau faptul ca nu stiu sa fiu echilibrata?
In viata asta n-am invatat cum sa fiu calduta, pentru ca sunt foarte multe ori rece, si nu stiu cum sa fiu calda, cand la mine, cand creste temperatura, ajunge la 1000 de grade in 2 secunde.
Nu stiu cai de mijloc, si stiu sa fac compromisuri doar de la un punct incolo. Si vezi tu, sunt atat de multe puncte, ca nu stiu pe care sa-l aleg, tocmai pentru ca nu sunt echilibrata, si sunt un pic confuza si nu stiu unde sa ma opresc, pentru ca viata asta nu vine cu indicatii, la naiba!
Dar e ok. Nimic din ce n-ar putea fi rezolvat cu o cafea nu exista pe lumea asta in acest moment, so I’ll consider this a win.
