Am povesti in mine, si-as vrea sa le dau glas, sau forma, si cuvinte le-as pune, dar inca nu am invatat in ce forma ma misc si ce dictionare sa culeg.
Am povesti nespuse despre mine, despre cum ma trezesc, si despre ce vreau, si despre ce am nevoie, si am povesti despre egoismul meu, si egoismul altora. Despre cuvinte spuse gratuit, si despre cuvinte nespuse, care costa prea mult.
Am povesti despre cum ar trebui sa arate fericirea, dar am povesti care picteaza totul in negru, si am povesti care se aduna in poezii inutile, dar care tin atat de cald noaptea.
Am povesti despre aburii de cafea, si am povesti despre munti de ciocolata, despre felii de pepene si despre mancare libaneza.
Am povesti urate, dar mai ales am povesti frumoase. Si oricat de urate ar fi cele urate, nimic nu le depaseste pe cele frumoase. Poate doar unele si mai frumoase.
