E aproape sfarsitul verii, suntem deja in august si am senzatia ca tot ce trebuia sa fac nu am facut, dar nici nu mai am timp. Asa ca-mi rup cateva secunde ca sa pot trai tot ce mi-am propus ca voi trai vara asta, oricat de greu ar fi.
Am fost la mare, si am venit plina de nisip si soare in suflet, si acum am parte de soare de betoane, si praf de Bucuresti, dar parca deja nu mai conteaza, stiind ca viata mea e un pic mai calma.
Da, probabil ca nu tot ce-mi doresc se va indeplini, dar nu asta e o problema. De fapt, nu mai am nicio problema.
Am dansat pana dimineata si am vazut un rasarit, poate nu la fel de superb ca cele pe care le vedeam pe insula aia amarata din Bacau, dar senzatia de libertate si relaxare au meritat efortul si prajeala.
Si drumurile lungi, si noptile pline de prea multa liniste. Si lacrimile care se rataceau in sufletul meu, si strigatele tale din miez de noapte. Totul merita, daca privesti din unghiul potrivit. Si acum eu mi-am gasit unghiul.
Vara frumoasa sa avem…
