Ma simt de parca as fi dat doi caini pe un site. Nu stiu cine e mai tradat, dar in mod sigur nu par a fi eu.
Nu stiu daca e cea buna alegere, nici nu stiu daca e alegere pana la urma, pentru ca pare fortat, dar in viata facem si ce nu ne place.
Mi s-a „transmis” sa nu mai pozez in victima, nu ca as fi facut-o (constient), dar uneori nu te poti abtine sa n-o faci.
The end of an era si, poate, inceputul alteia.
Recunosc ca m-am gandit si la renuntat la scris, pentru ca am ajuns in punctul in care nu mai vreau sa spun ceva. Nu stiu cat de definitiv e gandul asta, dar probabil nu o sa ma pot „lasa” de scris in totalitate. Dar o sa incerc sa-mi cenzurez ideile si sa tin volumul la minimum, pentru ca a disparut din peisaj un scop, si fara scop nu am ce scrie. Poate doar pentru mine, ca sa-l regasesc, dar asta se va intampla alta data.
Pana atunci, nu stiu.
