E octombrie, ba chiar pe la jumatatea lui, si totusi eu n-am ce linie sa trag. Lumea deja s-a apucat de adunari, scaderi si inmultiri (oho, mai ales inmultiri), dar eu ma simt saraca in suflet si peste tot singura. Expresii de om ciudat, n-am ce-i face.
N-am facut nimic notabil, n-am mers niciunde, nu m-am imbogatit, n-am schimbat jobul si inca astept realizarile cum astept barbatul perfect. Adica deloc. Partea proasta e ca ma cuplez cu o lipsa de energie haotica – adica vine cand vrea si apoi uita sa plece, asa ca mi-e greu sa fac cutare si cutare lucru pentru mine, pentru altii, pentru lume si pentru viitor.
Ascultam acum vreo 2 zile, din greseala, of course, Goodbye Apathy, piesa care ma mai ghida prin 2007, dar anul ala e de mult plecat, eu sunt aceeasi plictisita si, totusi, alta, asa ca nu ma mai ajuta piesa aia deloc.
Eu n-am bilant si nu-i duc lipsa. Zero cu zero tot zero fac, si eu aproape mi-s egala cu el.
Wow. Am cautat pe aici un post in care sa scrie ceva sau sa aiba macar gust de, orice, despre atitudine pozitiva. Nu am gasit nimic din pacate. Nu te cunosc. Am prieteni care ii gasesc si ii vad in situatia ta si vorbesc cu ei in fiecare zi la telefon, ii sun eu si insist asupra lor, sa le ridic moralul, sa ii motivez si sa ii ajut cu sfaturi. Vreau sa ii ridic din starea aceea, jur ca vreau si imi rup din timpul meu liber foarte scurt pentru asta. Pune-te (ipotetic, dar stiu ca poti sa intri in rol) in pozitia unui prieten al tau mega pozitiv si deschis, la care ii iese absolut tot ce isi propune si este de succes, deci poti sa ii iei sfaturile HOW TO pentru ca are experienta in spate. Si ai o prietena Andreea cu caracteristicile tale. Ce sfaturi i-ai da? Ce i-ai spune sa faca si cum? Daca Andreea ar fi mereu in starea asta si vezi ca te trage in jos cu atitudinea asta, ai mai vrea sa fii in preajma ei? Pentru ca la fel ca si la prima impresie, daca o persoana este grumpy sau aiurea, de ce ai vrea sa te intalnesti si a doua oara cu ea? Fuck the system!!! Nimeni in lume nu are nevoie de cineva pesimist in jur, pentru ca starea se transmite.
Si pentru ca te injosesti singura, in fata ta, te pui singura in genunchi in fata ta si iti dai palme, spunandu-ti si facandu-te in toate felurile, ca tu nu, tu nu aia, tu nu, ca esti plictisita, doar lucruri negative, iti spun ca te opresti sa faci asta. Da-ti lucruri de facute. Noteaza. Cea mai buna motivatie este deadline-ul. Asa ca actioneaza ca atare. Fii un DO-er , nu un FOLLOW-er.
Nu sunt mare fana psihologii motivationale. Poate n-ai gasit nimic despre atitudine pozitiva pentru ca atunci cand sunt bine, nu am timp sa impartasesc cu lumea chestia asta. Sau poate n-ai vazut tu partea plina a paharului.
Lucrurile sunt si bune, si rele in viata, fiecare le percepe diferit si fiecare alege metoda potrivita de a gestiona situatia. Poate ca-mi place sa ma lamentez 2 secunde, si ce daca? Inca nu mi-au dat prietenii papucii din cauza asta, si nici nu se dau peste cap sa ma scoata dintr-o stare temporara, caci s-au invatat cu „problema” asta si stiu ce sa faca atunci cand ma loveste.
Si fiecare din noi e, la un anumit moment dat, si doer, si follower. Trebuie doar sa gasesti echilibrul intre ele. :)