A trecut pastele. Cu „p” mic, pentru ca nu m-a interesat. Si pentru ca nu m-a interesat, am dormit.
Stiu, Domnul nostru Iisus Hristos (cu litere mari, ca inca mai cred in El) a murit pentru pacatele noastre, din prea multa iubire, si-apoi a inviat, in ceea ce a fost prima poveste horror scrisa vreodata.
Dar! Dar… Eu n-am fost niciodata religioasa (Ceea ce e total diferit de credincioasa). Credinta e in suflet, iar sarbatorile noastre, pe plai romanesc, sunt numai despre cadouri si bani cheltuiti si mancare multa si irosita.
Asa ca am facut ce-as fi facut intr-o zi normala. Am dormit cat am putut, am scos cainii afara, am mai dormit o tura, am mancat ca spartii (toti 4) si, per total, cred ca am fost mai multumiti si odihniti decat conlocuitorii nostri bucuresteni.
Unde mai pui ca am vizionat Angel si Buffy si chiar si primul Iron Man!
Hristos a inviat!
PS: orasul gol a fost de vis…


da, despre paste am scris si eu, tot cam la aia se reduce: http://blog.chestiiutile.com/blogging/romanica/cateva-despre-paste.html