Despre ganduri si limbi straine

In ultima vreme imi trec multe ganduri straine prin cap. In engleza sau in limbi inventate de mine, dar tot la tine ma gandesc. Mi-e dor de tine, dar nu stiu cum sa te deranjez. As vrea sa-ti spun lucruri, si inca nu stiu cum, asa ca folosesc cuvinte inventate, sentimente amortite, si te le expun la ceas de seara.

Si stiu ca nu poti vorbi, nu poti sa-mi zici cat de bine sau cat de rau imi iese „viata”, dar eu continui sa monologhez cu tine. Mi-e dor de tine, de ochii tai veseli care uneori radeau la mine, si te pastrez asa in suflet. Jumatatea ta de zambet amar, jumatatea ta de fericire pe care mi-o dadeai la telefon.

Pasul tau molcom, mereu pe langa noi. Geanta ta plina de acte si versete din biblie. Cheia ta rupta de la interfon. Sfaturile si imbratisarile, serile in care ma asteptai pana dimineata, strigate in gari nerenovate si, deasupra tuturor, spiritul tau.

Si stiu ca esti aici, ca n-ai cum sa pleci si sa ma lasi atat de singura. Stiu ca intelegi ce spun, ca sigur te mai enervez uneori, ca poate ai vrea sa te las un pic in pace, dar tu esti buni si trebuie sa te tin langa mine, pentru ca vreau sa stii ca te iubesc. Ca esti aici cu mine mereu, ca orice gand al meu, orice fapta trece pe la tine. Si ca as da orice sa te mai aud macar o data.

Lasă un răspuns