Cu fiecare an ce trece, sunt din ce in ce mai convinsa ca nu o sa cumpar de la Zara. Bine, desi daca stau sa ma gandesc, cred ca de-abia acum incep sa ma integrez in peisajul lor de cocosate obosite. Toate brandurile tin neaparat sa ne arate fericire – fericire in rochii pana la fund, fericire in pantofi cu toc de 15 cm, fericire in margarina, fericire in bratari de argint supra-evaluat, and so on.
Numai Zara, nu stiu cum se face, ca au o placere nebuna in a-si prezenta publicul scoliotic (is that even a word?), fara niciun zambet pe fata si bantuit de anorexie. Ma rog, poate e doar parerea mea de cocosata herniata, si poate ca mi-e ciuda ca am cateva kile in plus peste alea 0 care sunt requirement la angajare la Zara. Dar pe cuvant ca nu inteleg de ce mania asta pentru uratirea populatiei in mod voit, si nu inteleg care mai e placerea de a purta carpe overpriced pe care le-au respins cersetorii de la marginea drumului.
