Despre manele

Stiti cum e cand vine damblaua, da? Cand nu te poti abtine sa nu faci o tampenie, pe care o stii ca e tampenie, si care iti face placere de cat de tampita e.

Astea fiind zise, voi stiti ca ma mai dedau uneori si la manele, pentru ca viata este greu si n-am toti pantofii pe care-i vreau (inca!), ca sa ma pot declara multumita si fericita.

Si cu manelele astea viata mea e faina si linistita, pentru ca atunci cand mi se ia de chestii grele si cu sentiment, lucruri care ma fac sa plang sau sa dau cu pumnul in pereti (eu fiind o She-Hulk de care voi n-aveti habar, bai!). ma dau pe manele usurele. Taylor Swift, Ariana Grande, Rita Ora, Nicky Minaj. Pai da’ nu?! Evident ca da!

Sa nu sariti pe mine, nationalistilor care sunteti voi nationalisti, ca ascult si manele romanesti. Aia cu Prietena ta este… Pfoai, cum este! Si Delia, si alte Adda, Amna, A-whatever, ca parintii din generatia lu’ mama au fost cam lipsiti de creativitate (thanks, mom!), si ne cheama pe toti la fel, ca in socialism.

Ma rog, nu asta e problema mea cea mare, problema mea cea mare e ca am descoperit ASTA si nu ma mai pot opri…

Nu ma pot uita la clip, ca am senzatia ca sunt un pedofil undercover, si nici cu versurile nu-s 100% ok. Exemplu:

And if in the moment you bite your lip
When I get you moaning you know it’s real
Can you feel the pressure between your hips?
I’ll make it feel like the first time

Bine ca nu mai am 16 ani, ca m-as simti un pic prost pentru asemenea subtilitati…

Lasă un răspuns